Plimbare


Stelele nu cad, ele se plimbă.

Să stai într-un loc atât de mulţi ani, nu te-ai plictisi şi tu?

Şi tu ca prostu’, crezi că ele mor.

Şi-ti pui o dorinţă. Să-ţi fie ţie bine, în timp ce ele mor.

Cât egoism…

Oamenii nu se schimbă,

Sau poate…doar tu!

Dar oamenii mor

Şi stelele se plimbă.

Tu eşti un simplu muritor,

Eu sunt o banală stea.

Eu sunt un lac incolor,

Tu eşti o ojă neagră,

Mare şi grea!

Spune-mi, tu-ţi pui dorinţe tâmpite

Când mă vezi plângând fără suflare?

Te-ntrebi: asta oare când mai moare?

Spune-mi, omule, tu zâmbeşti?

Când mă minţi că mă iubeşti?

Vrei să mă înnegreşti şi pe mine,

Să-mi smulgi inima, sângele din vene!

Să nu mai fiu transparentă,

Şi să mă văd prin tine…

Ai vrea tu, ştiu prea bine!

Dar tu ai să mori încet,

Încet

Şi sigur.

Iar eu am să ma plimb

O eternitate.

Şi-am să-mi pun o dorinţă la a ta moarte.

6 thoughts on “Plimbare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s