Trandafir uscat

Trandafirul roşu s-a mânjit,

Cu sânge negru.

Fluturelui i s-au tăiat aripile,

Cu o forfecuţă de unghii.

Nici aerul nu mai e cea fost.

Acum e doar intoxicat.

Minciuni, trădări, zâmbete false.

Otravă-n suflet,

Sclipiri în ochi,

Strângeri de mână

Şi-un pumn în piept!

Trandafirul plânge,

Sângele-l omoară,

Şi-ar dori să-i mai fie casă

Fluturelui ce stă să moară.

Totul se stinge, nimic nu învie,

Doar zâmbetul fals supravieţuieşte.

Totul…

Am făcut tot şi de toate.
Am fost peste tot,
ne-am întâlnit cu toţi şi toate.
Am făcut tot ce alţii nici nu visează.
Am făcut tot ce alţii nu-şi doresc.
Am făcut tot ce alţii s-ar îngrozi.
Am făcut tot ce alţii roagă să facă.
Am făcut tot,
dar n-am făcut totul pentru noi…
Am făcut tot,
şi totuşi n-am făcut nimic.
Chiar de-aş fi făcut totul pentru tine
Şi chiar de-ai fi făcut totul pentru mine.

Culori

Mă voi stinge în culori
şi mult, mult sclipici.
Verdele-mi dă fiori,
albul-mi urlă critici.
Albastrul îmi spune: PLEACĂ!
dar cum?
Când negrul şopteşte:
,, mai stai oleacă…”
Roşul mă iubeşte.
Senzual, mă dezgoleşte
şi mă lasă să iubesc orbeşte.
Rozul îmi surâde,
griul îmi spune vorbe blânde.
Violetul îmi zâmbeşte.
Ştiu, galbenul mă înbolnăveşte.
Dar nu renunţ.
Culorile sunt ale mele toate!!!
Portocaliul se-ntreabă ,, cum se poate?”
Auriul mă-nţelege,
deşi am de unde alege,
eu le iubesc pe fiecare.
Fie ele puse în sticluţă mică sau mare.
Culorile-mi dau sens, viaţă, moarte
Dorinţă, invidie, un sentiment aparte.
Deşi aş vrea să le folosesc mai frumos,
totul îmi iese pe dos!

Şi totuşi…

Sunt ale mele,
sunt a lor…

Image

Plimbare

Stelele nu cad, ele se plimbă.

Să stai într-un loc atât de mulţi ani, nu te-ai plictisi şi tu?

Şi tu ca prostu’, crezi că ele mor.

Şi-ti pui o dorinţă. Să-ţi fie ţie bine, în timp ce ele mor.

Cât egoism…

Oamenii nu se schimbă,

Sau poate…doar tu!

Dar oamenii mor

Şi stelele se plimbă.

Tu eşti un simplu muritor,

Eu sunt o banală stea.

Eu sunt un lac incolor,

Tu eşti o ojă neagră,

Mare şi grea!

Spune-mi, tu-ţi pui dorinţe tâmpite

Când mă vezi plângând fără suflare?

Te-ntrebi: asta oare când mai moare?

Spune-mi, omule, tu zâmbeşti?

Când mă minţi că mă iubeşti?

Vrei să mă înnegreşti şi pe mine,

Să-mi smulgi inima, sângele din vene!

Să nu mai fiu transparentă,

Şi să mă văd prin tine…

Ai vrea tu, ştiu prea bine!

Dar tu ai să mori încet,

Încet

Şi sigur.

Iar eu am să ma plimb

O eternitate.

Şi-am să-mi pun o dorinţă la a ta moarte.