Totul…

Am făcut tot şi de toate.
Am fost peste tot,
ne-am întâlnit cu toţi şi toate.
Am făcut tot ce alţii nici nu visează.
Am făcut tot ce alţii nu-şi doresc.
Am făcut tot ce alţii s-ar îngrozi.
Am făcut tot ce alţii roagă să facă.
Am făcut tot,
dar n-am făcut totul pentru noi…
Am făcut tot,
şi totuşi n-am făcut nimic.
Chiar de-aş fi făcut totul pentru tine
Şi chiar de-ai fi făcut totul pentru mine.

Advertisement

Radiez

Mi-am adus aminte de un text scris acum vreo 4 ani, care a fost publicat si pe blogul lui Cabral.

Visul meu e realitate acum, dar mi-am propus sa mai postez din cand in cand si textele mele ,,ascunse”.

Sper sa va placa:

Radiez raze de fericire căci in mine naşte o bucurie ce mă face sa uit
despărţirile si toate iubirile care m-au făcut sa sufăr odată, iar acum
sunt aruncata într-o mare presărată cu alge albastre ce mă plutesc spre
drumuri sihastre.
Dar nu sunt singura căci sunt sigura ca si el mă iubeşte aşa cum multa lume
tânjeşte după dragostea naiva si doar eu am parte de aceasta stare nociva.
Sunt egoista căci il vreau doar pentru mine si doar gândul spre el îmi curge
prin vine. Dar nu mă interesează altceva, pentru ca eu ştiu ca am sa-mi
găsesc sfârşitul cumva, undeva si învăţ sa trăiesc, florile sa le
mituiesc si sa-mi dea parfumul lor si mă îmbăt cu el si sa ajung într-un
părăsit tunel unde sa visez la nemurire si sa fac ceva ca-n lumea asta sa
existe doar el cu mine.
Ma-ntind pe iarba uda si vad ca viaţa nu mai e crunta, aşa cum a fost odată
când el era departe, mă uit la stele si ele-mi zâmbesc, nu mai rad de mine ca
bocesc, luna-mi face cu ochiul subtil căci vede ca acum sunt doar un fericit
copil.
Acum nici soarele nu-mi mai apune ci doar se pune pe un deal si mă priveşte
pe mine, chipul meu urla: da!mă iubeşte!
Delirez..nu mai ştiu încotro sa pornesc si mă opresc in fata oglinzii dar
mă feresc, nici eu nu mă mai recunosc.Cunosc chipul, dar nu-mi imaginez unde a
dispărut cuţitul ce-mi stătea in inima înainte, acum cred ca mi l-a smuls
cuminte.
Sunt cu zâmbetul pe fata mai mereu, căci totul e simplu acum nu mai ştiu
unde-mi este destinul greu ce-mi atârna ca o ancora de sufletul meu gol
dezvelit de un gând cioplit.
Lumea care mă înconjoară, nici ea nu mai este ca odinioară.Totul s-a
schimbat pe aici si toţi par angelici.
Cuvântu-mi e mut acum. Ma duc sa alerg prin ploi de gânduri pline de noroi, sa
scap de euforie.A fost doar un vis pentru mine.
Pentru noi amândoi, am visat ca te-ai întors înapoi.

Liniste

E un calm usturator, o liniste sumbra, un zambet macabru si-o fericire inumana.
E o dragoste furtunoasa, in care traieste un curcubeu.

Astazi

Astazi e negru.
Si-aici..in mine..Si-afara c-ai murdarit pana si zapada cu minciunile tale.
Cat sa mai minti? Cate fericiri sa mai ingropi si cate suflete mai vrei sa distrugi?
Ma chinuie zgarieturile ce mi le-ai provocat pe inima.
Astazi parca as pleca. Departe de lumea ta neagra, undeva unde sa zambesc alb.
Astazi parca te-as parasi. Pentru totdeauna.
Dar stiu c-ai sa vii sa ma minti iar si eu-am sa te cred.
Tot astazi.

Dragostea mea

O asemenea dragoste este odioasă.
Îţi şfâşie inima, te doboară, îţi ucide interiorul şi te lasă doar un înveliş uman, fără suflet.
Te seacă de sentimente şi te minte că eşti iubit, provocându-ţi iluzii, când de fapt, doar tu iubeşti şi celuilalt nu-i pasă.
Dar eşti orbit de razele puternice ce pornesc din privirea lui caldă, ce te păcăleşte.
O asemenea dragoste este inumană.
Cu o putere incredibilă de-a absorbi toate neadevărurile, umilinţele şi nepăsările.
Această iubire te omoară pentru că nu există decât în tine şi te sufocă, nefiind nimeni aproape dispus să o primească.
O asemenea dragoste este odioasă!

Mortii mor

În timp ce mă plimbam prin întuneric, am învățat ca morții nu învie.
Ei mor. Şi atât.
Cu toate lacrimile, regretele, ei nu mai vin înapoi oricât te-ai ruga la cer sa-i aducă.
Ei mor. Şi atât.
Cânta cucuveaua. Semn că o altă moarte va fi, despre care se va vorbi, plânge, după care… va fi uitată.
O moarte mult așteptată, o moarte meritată, caci acelui mort, viata nu i-a fost iubită.
De către nimeni.
Şi odată mort, el nu se mai întoarce.
Morții mor. Şi atât.
Nu învie, nicio putere nu-i învie.
Noi…
Murim, iubite.