Frumusetea bloggingului de beauty

Lumea bloggingului de beauty e frumoasă!

Sper să aveți timp în această duminică să îmi citiți lungile gânduri…

Sunt bloggeriță de aproape 10 ani. Am trecut prin multe etape, faze, nișe și-am ajuns aici, unde mă regăsesc și de unde nu am de gând să plec prea curând. Nu dau sfaturi, nu mă reprezintă, încerc doar să vă arăt manichiurile pe care le port și câteodată vă prezint și cum mă îmbrac. Nu sunt fashion, sunt doar eu: câteodată cam ciudățică și exagerată cu atâtea pisici și cranii… Pe dedesubt port tatuaje și cicatrici, a căror poveste nu o voi spune pe aici. Vă mai prezint și site-uri și bijuterii și ce îmi mai trece prin cap, însă încerc să păstrez tema acestui blog. Deși… dacă veți mergeți în arhiva începuturilor mele găsiți poezii și proză, pe atunci nu îmi imaginam că voi scrie despre cosmetice.

Multe fete doresc acum să își facă blog pentru că au observat că primim produse ,, moca”. Sunt atât de sătulă de ideea asta! Că suntem plătite pentru anumite articole și că primim produse, nu e un secret. Însă munca depusă în spatele blogului e cam… secretă. Nimeni nu vă spune cât timp a durat pentru a scrie un articol pe care cineva îl citește în 5 minute, câți bani investim! În spatele unui produs primit, stau alte zeci de produse cumpărate. Nimic nu se face peste noapte și nimic nu e atât de ușor precum pare. Totul trebuie să pornească de la pasiune, plăcerea de a vă împărtăși impresii, poze, efecte. Și… nimeni nu se îmbogățește din asta ( eh… sunt și puține excepții, mai ales you tuberițe, dar acum vorbesc despre bloggerițele de beauty obișnuite).

Dezvoltând acest blog, am întâlnit atâte persoane minunate! Și cel mai important, mi-am reîntâlnit prietena cea mai bună din generală, Alina și ghiciți ce? Anii parcă nu au trecut peste noi și am devenit iar BFF.

Pe Andra o știu din adolescență, dar nu am fost niciodată apropiate, ci doar un salut-salut. Până când, amândouă ne-am făcut blog și odată m-a văzut din depărtare pe stradă. A venit la mine și m-a invitat la cafea. De atunci, bem… cam multe cafele și e pisi a mea, devenindu-mi una dintre cele mai bune prietene.

Alina ne-a fost cândva, mie și Andrei, parteneră de cafea și discuții, însă odată cu plecarea ei din Iași, am rămas doar prietene bune pe facebook. Ioana a făcut și ea parte din grupul nostru de prietene mai mult decât colege de blogging, ore de discuții serioase și distracție, multe ieșiri și amintiri au rămas pentru că viața ne-a dus pe drumuri separate.

Andreea, mai mult cunoscută ca Miu Miu, deși nu am avut ocazia de ne întâlni niciodată, este cea mai bună prietenă virtuală a mea! Am pornit de la concepția proastă că o bloggeriță mare ca ea nu mă va băga în seamă vreodată, dar am ajuns acum la concluzia că toate suntem oameni și că traficul sau comentariile nu își au rostul în relațiile de prietenie.

Pe Elisa de la Little Beauty Bag o știti toate! Îmi trăiește visul american și sper ca într-o zi, să ajung și eu acolo printre toate bunătățile! Datorită ei, am pus mâna pe produse din USA pe care nu aveam de unde sa le cumpăr de aici. Ne-am văzut într-o vară, la mare, dar am vorbit ore pe facebook. O fată de nota 10, prietenoasă, săritoare, ce m-a făcut fericită de multe ori! Dacă mă urmăriți pe facebook, știți despre ce vorbesc.

În Iași nu prea sunt evenimente pentru bloggeri. Cel puțin, nu pentru fetele de beauty. Însă, când am avut timp și posibilitatea, am fugit câteva zile la București pentru a face cunoștință cu alte colege. Prima oară, am întâlnit-o pe Cătălina, pentru a merge împreună la un eveniment. Habar nu aveam unde era locația, ne-am rătăcit puțin, ne-am distrat și am ajuns cu bine. Fetița asta e o scumpete și o drăguță!

Cu siguranță voi uita să menționez pe cineva și îmi cer scuze!

O persoană specială este Oana! Poate chiar… cea mai specială persoana pe care am văzut-o doar o dată în viață, dar care mă cunoaște foarte bine și mă face fericită prin surprize pe care nu le merit îndeajuns. De cum ne-am întâlnit mi-a dăruit o ojă verde texturată și încă mă simt prost că eu nu am inspirația de a îi cumpăra o atenție. Întotdeauna are dorința de a ajuta fără așteptări. Un om minunat! Și cea mai fidelă comentatoare a articolelor mele, hihi.

Alina din Țara Minunilor este o drăguță pe care o neglijez din lipsă de timp și îmi pare tare rău, draga mea! De obicei nu prea stau acasă și când stau, am treburi. Îi mai trimit câte un emoticon pe watzapp să nu creadă c-am uitat-o. M-a ajutat foarte mult în București și ne-am înțeles de la prima conversație, putem discuta despre orice fără rețineri și la fel de ușor ne distrăm, însă destinul îndepărtează o prietenie promițătoare, ținându-ne la sute de kilometri distanță.

Of, câte fete îmi vin acum în minte și încerc să îmi pun ideile într-o oarecare logică.

Să vă zic și de Alina ( ce multe Alinuțe!), de Maya, de Kleo, de Gia, de Teo, de Ana, de Andreea ( care m-a plimbat pentru prima oară în București și am băut pentru prima oară cafea Strabucks cu ea, hiih)! Toate drăguțe, de treabă, de gașcă! Alături de ele m-am simțit ca într-un grup de prietene ce se cunoșteau de ani de zile!

De Sascha tocmai ce v-am povestit zilele trecute, nu mai are sens să vă zic din nou cât de drăguță este și ea. Am uitat să facem selfie, însă cu siguranță ne vom reîntâlni la următoarea vacanță în București și recuperăm!

Cu Mona m-am întâlnit prima oară la Iași, când a venit în vizită. Am petrecut 2 zile frumoase cu ea. Mi-ar fi părut tare rău dacă la întrebarea ei de pe facebook, daca sunt cititoare din Iași care vor sa iasă la un suc, nu i-aș fi răspuns. Inițial, nu am vrut să îi las comentariu pentru că îmi era teama de ea, haha! E foarte cunoscută și-am zis că nu mă baga pe mine în seama… Greșit am mai gândit! E o dulceața de fată pe care am reîntâlnit-o și la București, la fel de veselă!

E foarte frumos să vezi că oamenii sunt atât de frumoși și de prietenoși! Într-o lume atât de rea, am descoperit oameni atât de buni! Când îi povestesc câte ceva iubitului meu despre bloggerițele ce mi-au devenit prietene, de fiecare dată spune că nu îi vină să creadă că mai există astfel de persoane.

Dacă am uitat să menționez pe cineva, din nou, îmi cer scuze.

Nu am mai scris niciodată un articol atât de personal și atât de lung!!! Însă am simțit nevoia să vă împărtășesc o parte din viața din spatele bloggingului.

Advertisement